poze de februarie

cati isi mai amintesc de zapezile cazute in ianuarie? s-au topit, treptat, la inceputul lui februarie, apoi au venit ploile. acum in sudul tarii sunt inundatii! ciudata vreme de iarna!

zapada de la inceputul lui februarie

zapada, frig si bruma

Adăugaţi o legendă

sergiulica in avant

chiar a venit iarna? chiar!

am iesit pe zapada si viscol sa trag cateva poze, prin herastrau, prin centru. mi-as fi dorit mai multe cadre, dar fie nu am avut drum, fie mi-a fost greu sa ajung din cauza troienelor, a vantului si a frigului. m-am imbracat gros, mi-am pus o caciula tricotata si niste manusi subtiri, pentru a putea manevra camera foto. nu m-am ferit sa intru in zapada pana mai sus de genunchi, cand mi s-a parut ca pot avea o perspectiva mai buna si m-am bucurat ca, macar, nu e ger. din pacate, fie ca imi intrau viscolul si ninsoarea in ochi, fie ca nu aveam loc de nameti, am ramas numai cu ceea ce se vede mai jos.

nimeni la intrarea in herastrau de la piata televiziunii! 

 am fost dezamagit sa gasesc toaletata aleea dinspre arcul de triumf, arborii impleteau o bolta atat de deasa incat vara nu vedeai soarele decat la extremitati. dusu-s-a!

pe marginea lacului herastrau

insula de pe lacul herastrau asa cum am putut sa o prind cu obiectivul cu focala fixa de 35 mm (53 mm in echivalent format de 35mm, pentru cine stie ce inseamna). noroc ca am avut de unde sa tai.  

giratoriul de la bordei

colentina la iesirea din lacul herastrau

o parcare oarecare din bucuresti, dar asa cum se vede numai de acasa de la mine. 

calea victoriei, in zona fostului c.s.p. din vremea comunismului (comitetul de stat al planificarii). 

sportivii patriei comuniste sau tovarasii de lupta ai lui vasile roaita, nu mi-e clar.

caciula de sezon, deocamdata alba.

parca-i partie de bob!

langa piata victoriei. ma intreb daca vascul ala din varful pozei poarta noroc "muncitorilor" din zona.

profil de iarna

pentru mine, ca pentru multi altii, iarna isi are farmecul ei. cunosc persoane care se tem de temperaturile scazute, de blocajele din trafic care apar odata cu prima ninsoare, de durata scurta a zilei si de cate si mai cate altele specifice anotimpului rece, nu le-am imparatsit niciodata angoasa hibernala. frigul, zapada sau in lipsa ei macar bruma, linistea si pustiul din parcuri, colindele si, mai nou, targurile de craciun, replici miniaturale ale celor cu traditie din europa, imi trezesc sentimente aparte in fiecare an.

cel mai mult m-as bucura de iarna undeva la munte, la minus 10-15 grade celsius, cer perfect senin, soare orbitor, zapada peste tot si turturi uriasi prelungind acoperisul cabanei ca niste paratraznete neterminate. toate cele mentionate s-ar constitui in tot atatea bune "scuze" pentru o (sau pentru "inca o") cana de vin fiert, vin rosu imbunatatit cu zahar si scortisoara. am trait o astfel de experienta pe la sfarsitul anilor 90, cand am petrecut 4-5 zile cu ocazia revelionului la o cabana situata pe marginea lacului vidraru, asa ca stiu despre ce vorbesc.

neavand drum la munte, m-am bucurat de ceea ce am gasit prin oras, concertul de colinde al corului preludiu dirijat de maestrul voicu enachescu la catedrala sfantul iosif, o zi cetoasa, cu bruma prin singuratatea herastraului si microtargul de craciun.